Alerg… descreierat prin relieful viselor mele
Cu camasa patata, cautand ca un fluture orb lumina.
Pamantul calatoreste sub mine plin de himere
Iar peste altare ceru-mi apasa umerii ca tarana.
Am cautat sa sting setea cu izvoare ce curg prefacute…
Si-n pietre mi-am zavorat singuratatile uimite…..
Doar vantul mai musca din frica, ce dintii -si ascute
Pe firul de iarba… crescut peste ganduri ofilite.
17.07.2012- STEFAN CIPRIAN OLTEANU
Un comentariu:
draga poet, se spune ca nici un fluture nu seamana cu altul, insa fluturii au ceva ce noi oamenii visam dintotdeauna: aripi...si ce aripi...frumoase, colorate, fragile...fluturii se hranesc cu ce este mai pur din floare, cu nectarul....hmm, pamantul se va invarti la nesfarsit, iar noi vom fi sortiti sa pribegim pana ne gasim linistea...mie personal imi place foarte mult sarbatoarea sanzienelor, multi au uitat ce inseamna...fetele se imbraca in haine albe, noi, si se spala in rau, lasandu-l sa le poarte coronitele...sa nu uitam ca raul este singurul care muta muntii din loc...apa este esenta verdelui...verdele este viata, speranta, viitorul...
in fine...superbe versuri, tine-o tot asa...
Trimiteți un comentariu