Am incercat de nenumarate ori sa aflu cine sunt cu adevarat….cine
este acest om…ce esenta are sufletul ce il detin…..Daca mi se cere sa ma
descriu nu cred ca as putea…. Pare o intrebare simpla, in sensul ca poti spune cateva
cuvinte, adjective pentru a raspunde,dar nu este asa, caracterul fiecaruia nu
poate fi rezumat la atat. Cu trecerea timpului m-am confruntat cu mai multe parti
ale caracterului meu care au iesit …la un moment dat….la suprafata, lucruri pe
care le-am stiut sau lucruri care au stat intr-o cutie sigilate….necunoscute.
Am nenumarate atuuri dar si mai multe defecte, am urcusuri
anevoioase si coborâsuri violente si adesea o inconstienta nebuna. Pot vorbi
despre o latura slaba si fragila, dar am
si o latura puternica…sunt încapatânat si nu renunt pur si simplu la ceva sau
cineva, încerc sa lupt, dar uneori ….partea slaba din mine ma face sa ma prabusesc…..adanc
in tenebre.. Sunt sensibil si în acele momente simt nevoia de a fi strâns în
brate, si rasfatat ….dar toate astea au ramas la stadiul de dorinta. Nu îmi
place când cineva foloseste indiferenta…distanta…..raceala…. o parte din mine,
când vede acest zid, foloseste…instinctual… aceeasi indiferenta…. desi nu îmi
place deloc sau ma izolez, pot spune ca urasc acele moment. O alta latura ce face parte din mine este ca
încerc sa patrund acolo unde nu îmi este mereu permis…. în sufletul cuiva.
Atunci când am acces fac tot posibilul sa înteleg persoana…sa o ajut, dar când nu pot
patrunde…. incep sa îmi fac idei despre acea persoana si nu întotdeauna îmi dau
seama ce fel este… de multe ori se întâmpla sa gresesc sa cred ca cineva este
bun si pe parcurs sa îmi dau seama ca nu este asa sau invers…..Cercetarea insa
imi ofera atat de multe satisfactii incat se merita si pentru un zambet, pentru
o poveste de viata….. Sunt genul care merge cu ochii inchisi , cu capul in nori….pentru
a descoperi si senzatiile oferite de
celelalte simturi…. Îmi deschid inima si pun sentimentele înainte de orice, ma
bucur cu putinul ce ma face sa ma simt bine….dar intotdeauna ridic stacheta….doresc
mai mult….. încerc sa gasesc ceva bun si pozitiv la cei care m-au ranit.
Uneori sunt
inconjurat de intuneric…. ma pierd într-o tacere ce ma sufoca….ratacesc prin gândurile ce îmi împânzesc mintea….si tot ce
posa fac este sa stau nemiscat …sa privesc lucrurile care nu îmi plac, care îmi
fac rau, care m-au ranit si m-au facut sa sufar, care au calcat în picioare
sentimentele mele si ma intreb: pentru ce !?.... pentru ca mi-am deschis
sufletul ?!....pentru ca am pus sentimentele înainte de orice !? Uneori ma
învalui în melancolia unor melodii compuse din note triste… taceri…. Lacrimi…suspine.
In acele clipe as vrea sa tip ….sa urlu….uneori chiar o fac….alteori nu scot nici un sunet….las doar lacrimile sa alunece pe obraji…ca o
mangaiere… Mi se întâmpla adesea sa asist la rautatea unora si nu reusesc sa nu
raman uimit, sa nu ma enervez si ma întreb mereu: de ce ? poate nu ar mai
trebui sa îmi pun aceasta întrebare…poate asta este punctul meu slab.. ... dar
o pun ... DE CE ?
Uneori ma privesc
in oglinda si ma întreb ce este înauntrul meu sau unde gresesc? O fi faptul ca
am crezut si cred inca în povesti?! Ca ma emotioneaza atatea lucruri…? Sau faptul ca imi plac momentele de romantism si cred în sufletele
nobile si sensibile, în delicatetea lor înfinita. Poate ca eu sunt cel care
greseste, eu, care cred ca totul este atât de limpede si pur asemeni unei
lacrimi…..poate eu sunt..de fapt… cel rau…cel ce nu vrea sa inteleaga….. Asadar
e greu si imposibil sa ma descriu în cateva cuvinte....
