marți, 17 septembrie 2013

CUVINTE…DIN CUVINTE

   Cand eram copil alergam fericit numai prin paduri, pe campuri, dealuri si ruine. Natura ma tinea in brate…ma mangaia si imi transforma timpul….vorbeam cu furnicile…cantam cu pasarile….zburam cu fluturii….In  linistea ierbii  ma hraneam prin talpile goale….teluricul imi dadea energie…speranta….fericire. Vantul si cerul imi erau sfetnici buni….Totul era lumina…universul meu traia intr-o frunza, intr-un gandac si-n firul ierbii….Cand eram copil soarele  stralucea si in vise….si in tristeti….si in inima mea verde….
   Cand nu am mai fost copil….m-am intrebat…oare eu am avut copilarie ?!.....oare eu m-am nascut in ploaie…printre lacrimi….sau suspine ?!!  Unde este alergarea , unde este cerul….cine a furat soarele ?!...
Ma simteam  inghitit de soapte…..cu diminetile dand navala ca un hohot de  plans , cu tristeti confuze gravate pe inima….. Privirea mea legata, dezlegata…aruncata  cazuta…tot mai jos..…in  ganduri …degeaba smulge firele de iarba in cautarea libelulei ….Stateam decazut , confuz…..uitat….agatat in frunze…..unde durerea ma poseda ca un refren  si mi-am dat seama ca trebuie sa scap. Am pandit timpul….l-am strans de gat ….si i-am cerut , nu tocmai frumos, nu tocmai urat…..sa-mi insenineze bucata de viata ramasa……
    Acum…. sunt ceea ce sunt….iesit din fire si-n fire ma tes ca un cocon de fluture atarnat de un nor…Tavanul gri din suflet s-a prabusit….soarta s-a rasturnat cazand piezis  pe un  castel de surcele…Ma adun…ma ridic…in fata unei priviri…si incep sa alerg pe campii unde maci sangerii au plans dupa mine…unde covorul de ploaie  cristale devine…..
                                                            (Stefan Ciprian Olteanu - 2011 )

Niciun comentariu: